Ce as vrea sa invete copilul meu

Sunt născut în anii ’90, un adolescent care s-a bucurat de copilărie așa cum trebuie zic eu, fără smartphone-uri, tablete, internet și alte tehnologii care nu fac altceva decât să...
sotron

Sunt născut în anii ’90, un adolescent care s-a bucurat de copilărie așa cum trebuie zic eu, fără smartphone-uri, tablete, internet și alte tehnologii care nu fac altceva decât să îi îndobitocească pe copiii din ziua de astăzi. Îmi plăcea tot ce făceam, ieșeam cu prietenii la joacă și nu în Google Hangouts, făceam lucruri care mi-au lăsat amintiri foarte plăcute.

În ziua de astăzi majoritatea părinților le cumpără copiilor tot ce e nou din punct de vedere al tehnologiei, fetelor de cinci ani toate rujurile și trusele de machiaj posibile, îi mulțumesc pe ei, pe copii, dar uită lucruri mai importante. Cum ar fi că nu e important să faci numai cum vrea fiul sau fiica ta, ci că tu, ca părinte, trebuie să gândești pentru binele și viitorul lui. Tu ești persoana matură de care depinde el, care trebuie să o sprijine, nu el este copilul de care depinzi tu. Mulți nu fac lucruri cum ar fi… să dea copilul la lecții de înot sau dans, tenis sau orice altceva. Copilul trebuie să se mai destindă nu doar să stea cu capul în carte, dacă mai și înavță, sau în calculator. Sportul este sănătos, te ajută să ai un stil de viață sănătos și să îți limpezești mintea.

În legătură cu asta, am văzut acum ceva timp un clip pe youtube cu o fetiță de 7 ani care își prezenta colecția ei de scule pentru machiaj. Cred că aveam undeva la peste o sută de lipstick-uri, zeci de truse de machiaj și alte chestii ralated de acest subiect. Primul lucru la care m-am gândit a fost faptul că părinții ei în primul rând au greșit la chestia asta. După părerea mea desigur, pentru că eu cred că este prea mică pentru așa ceva. La 7 ani trebuia să iasă să joace șotron, să aibă colecție de timbre, nu să aibă colecție de chestii pentru machiaj și să se filmeze (în 1080p) ca să se pună pe youtube.

Nu vă mai spun povești din astea pentru că am văzut o groază. Dar eu, dacă aș fi părinte și aș avea un copil de 7 ani să zicem, cu siguranță nu i-aș cumpăra telefoane, tablete, rujuri, truse de machiaj sau mai știu eu ce alte chestii. Mi-ar plăcea să-l înscriu la lecții de tenis de câmp, petru că este un sport care-mi place și care îți solicită mai toate părțile corpului, ajutându-te să te menții sănătos și în formă. De asemenea l-aș înscrie și la o scoala de dans pentru copii, ca să nu fie ca taicăsu când vine vorba de asta și poate la înot. De fapt sigur la înot.

Mai mult de atât, l-aș trimite să se joace cu copiii, în spatele blocului de exemplu, fotbal, de-a v-ați ascunselea, flori fete și băieți și alte chestii distractive. Însă problema e că… nu cred că ar avea cu cine. Ar fi copilul meu singurul „ciudat” care e trimis afară să se joace și nu pe facebook? Posibil. Deci eu am planuri dar ceilalți cred că mi le strică.

În fine, dacă aș reuși să îl învăț că viața socială, față în față e mai importantă decât facebook-ul, școala e mai importantă decât smartphone-ul, sportul e mai important decât laptop-ul și alte câteva lucruri, aș fi mulțumit. Aaa, da. Și că mi-am adus aminte. I-aș descărca desene animate de pe internet, ca Viața cu Louie, Familia Jetson, Familia Flinstone, Tom și Jerry și alte câteva, pentru că nu l-aș lăsa să se uite la idioțeniile care sunt astăzi pe posturile de desene animate.

Fara comentarii

Lasa un raspuns

*

*

S-ar putea sa te intereseze: